Rezecţia apicală reprezintă îndepărtarea prin metoda chirurgicală a apexului dentar împreună cu țesutul osos periapical infectat.

Prin rezectie apicala se urmareste stoparea difuzarii infectiei din spatiul endodontic, conservarea dintilor pe arcada dupa un esec al tratamentului endodontic.

Obturaţia de canal, înainte sau după?

Obturatia de canal este una din conditiile de baza pentru reusita rezectiilor apicale. Ea trebuie efectuata cu respectarea riguroasa a principiilor terapiei endodontice.
Obturatia preoperatorie se realizeaza numai in conditiile in care se reuseste uscarea perfecta a canalului si are avantajul ca se castiga timp, iar in cazul unor interventii mai sangerande este inlaturat riscul patrunderii pe canal in canal a sangelui de la nivelul plagii osoase. Dupa obturatia preoperatorie, interventia se poate efectua imediat sau dupa cateva zile dar este de preferat ca aceasta sa se faca in aceeasi sedinta, pentru evitarea posibilelor complicatii acute.

Tratamentul endodontic se poate efectua si in timpul actului chirurgical. Obturatia cea mai buna ramane insa cea intraoperatorie, care permite o abordare la vedere a canalului, o largire si o pregatire corespunzatoare a acestuia.

Când este indicată rezecţia apicală?

  • esec al tratementului endodontic;
  • imposibilitatea de preparare si umplere a treimii apicale a dintelui (calcificare pulpara, apex deschis, apex curb);
  • instrument rupt in canal;
  • restaurare coronara cu dispozitiv coronar-radicular pe un dinte cu patologie apicala;
  • cai false;
  • treime apicala fracturata si infectata;
  • infectie persistenta datorita unui chist apical;
  • leziuni periapicale:
    – Osteita periapicala;
    – Chisturi radiculare;
    – Parodontita apicala;
    – Procese inflamatorii ale varfului radacinii.

Când se contraindică rezecţia apicală?

Contraindicaţii locale

Conduita de baza este ca dupa rezectie sa ramana cel putin 2/3 din radacina implantata in os sanatos; in functie de necesitati si situatia clinica se poate rezeca chiar mai mult, cu conditia unei foarte bune implantari.

  • dinte fara valoare protetica;
  • dinti cu grad mare de mobilitate;
  • procese apicale mari care au distrus osul pe o mare intindere reducand implantarea radacinii;
  • fractura radiculara verticala;
  • leziuni ale coroanei sau coronoradicular unde nu se poate aplica un dispozitiv coronoradicular;
  • infectii ale mucoasei orale(candidoza, stomatite) care contraindica temporar interventia.

Contraindicaţii generale absolute

  • afectiuni cardiace decompensate;
  • hemofilia;
  • afectiunile neuropsihice;
  • osteoporoza senila.

Contraindicaţii generale relative

  • diabet decompensate;
  • stari febrile;
  • primele 2 luni si ultima luna de sarcina;
  • perioada ciclului menstrual.

Radiologic observam intinderea procesului patologic, afectarea parodontiului marginal, lungimea radacinii si raporturile ei cu dintii vecini, precum si cu formatiunile anatomice de vecinatate.

Rezecţia apicală explicată

Aceasta operatie se realizeaza cel mai bine sub anestezie locala. Se asigura o arie larga de doi dinti pe fiecare parte a dintelui care urmeaza a fi rezecat. La mandibula se realizeaza anestezie tronculara plus infiltratie pentru a ajuta hemostaza.
Incizia cea mai utilizara este incizia curba cu convexitatea in sus sau in jos. In ultima perioada se prefera incizia trapezoidala sau in “L” intrucat prin decolarea gingivomucoasei se realizeaza un acces facil si o buna vizualizare a zonei de interventie.

Dupa incizie se decoleaza mucoperiostul, se trepaneaza osul la locul de electie cu evidentierea radacinii afectate si procesul inflamator sau formatiunea patologica.

Chiuretajul atent al procesului patologic este essential, se rezeca radacina, nu mai mult de 1/3 din lungimea ei. Obturatia retrograda nu se realizeaza obligatoriu .
Repozitionarea lamboului si sutura cu fire separate incheie aceasta manevra chirurgicala.